Ce conteaza?

Nu contează cit de mic ai salariul si dacă in general ai unul… Important e să nu ştie lumea ca nu ai.
Si incepi cu telefonul mobil, ca-i la moda. N-ai telefon, eşti un nimeni.

Aşa ca-ţi cumperi. In functie de anturaj, iţi cumperi unul mai scump sau mai ieftin. De preferinta unul scump, dar nu nou. Si le zici la toţi ca l-ai luat nou. Trebuie sa aibă camera, mp3, bluetooth şi flash sa poti scrie mai multă muzică şi anume tectonik , snap , electro… ca să ai ce scoate pe masă cind ieşi la o bere, sau ce ţine in mina când esi seara in ogradă.

Apoi ţigarile. Nu fumezi orice. Doar tigari scumpe. Light. Nu fumezi niciodata toata tigara. O stingi cind trece de jumătate ca să vadă lumea ca iţi permiti. Eventual, ai in buzunar alt pachet, mai simplu, pe care le fumezi cind nu te vede nimeni sau ii servesti pe cei care nu merită să ia din primul pachet.
Cind iesi la o bere, nu te uiţi pe meniu. Ceri o bere scumpa. Nu cea mai scumpa. Pentru ca stii ca nu-ţi permiti. Dar sa nu coste mai putin de 20 de lei. Berile mai ieftine creaza impresie proasta.
In principiu, cam astea ar fi cele mai importante reguli pentru a-ti dezvolta si tu această gena. Să intri in rindul lumii. Sa accepte iepuraşele de suncity sa iasa cu tine la un suc, sau prin vreun club ceva… sau sa-ti raspunda la sms…

Generatia de invingatori

Nascuti la sfirsitul anilor 80-inceputul anilor 90, vedem acum in anul 2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani . Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie singeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batrinii, care vorbesc la spatele nostru ca “noi nu stim nimic”. Suntem ultima generatie care a jucat,,de-a ascunselea, podul de aur ,Ratsele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi,Prinsea, Razboi”, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise/jetoane, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video(remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Am invatat poezii in romana la gradinita, nu in rusa, si am cintat “MULTI ANI TRAIASCA” nu “HAPPY BIRTHDAY” la aniversari. Spuneam ,,wow, frumos, minunat,f bine“ in loc de ,,cool“, ziceam ,,multumesc“ in loc de,,merci“, ,,bine“ in loc de ,,ok“, si ,,iertati-ma“ in loc de ,,sorry“. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, TwinPeaks, Dallas… si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la straini fara sa intelegem o boaba din conversatiile personajelor. Noi am privit ,,Maria Mirabela, Tom &Jerry”Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata din fructe,  sau pustile alea absolut superbe cu apa .